Vulner-abilitatea

        Primul meu articol a fost ales în cadrul unei ședințe de psihoterapie... a mea.

Să scriu despre vulnerabilitate e o provocare foarte mare pentru că ar trebui să aduc la lumină și vulnerabilitatea mea. Iar pentru asta ai nevoie de curaj. Însă sunt dispusă să ies din zona mea de confort și să mă expun. De fiecare dată când am făcut-o, am învățat ceva despre mine, fie că am avut succes sau nu am primit ceva măsurabil imediat.

Vulnerabilitatea e înconjurată de un văl de idei preconcepute, dar eu cred că deși despre aceasta se crede că e dăunătoare și că este o slăbiciune, un defect, poate fi o reală resursă.

A fi vulnerabil înseamnă să-ți dai jos măștile pe care le ai, armele și armurile și să fii sincer cu tine și cu ceilalți „Ăsta sunt eu, altul mai bun în momentul ăsta nu pot fi. Dar e ok așa” Mai înseamnă să te dezvălui, să te arăți așa cum ești, să te recunoști, să te expui și să te vezi expus. Înseamnă să le vorbești altora despre experiențele tale, plăcute și neplăcute, dar mai ales despre ce este în spatele lor: senzații, percepții, emoții, sentimente. E cel mai mare pas spre tine pe care îl poți face, poate nu cel mai greu, însă dificil, dar care îți aduce două lucruri extrem de importante și valoroase: autenticitatea și contactul cu Tine.

Știu că există această teamă că dacă te lași să fii vulnerabil/ă vei avea de pierdut, vei suferi, vei fii făcut/ă de rușine. Acestea sunt doar gânduri iraționale... A fi vulnerabil e o putere pentru că e a ta, vine din tine și nimeni nu ți-o poate lua.

Nu poți fi vulnerabil oricând și cu oricine, asta este de înțeles. Este în regulă să te expui când de simți confortabil și față de persoanele lângă care te simți în siguranță. Însă să știi, siguranța aceasta tu ți-o creezi, siguranța ta nu ți-o poate lua nimeni.

Eu am înțeles că în momentul în care îmi permit să fiu vulnerabilă fac un efort conștient pentru a crea o relație autentică cu un om. Când îi arăt că sunt vulnerabilă îi transmit „Nu sunt o stană de piatră, sunt un om și nu e nimic greșit în a fi om. Am încredere în tine, fac un pas spre tine, sunt puternică și autentică, îmi asum asta. Mă simt ok dacă tu mă vezi vulnerabilă.”

Cred că oamenii care nu pot fi vulnerabili îi admiră în secret pe cei care pot fi așa, deși reacțiile nu sunt întotdeauna în concordanță cu ce simt. Dă-le timp, ei nu își permit asta acum.

Când am învățat că nu e nimic greșit în a fi vulnerabil pe lumea asta, am mai crescut. Nimeni nu-mi poate lua asta.